sâmbătă, 3 iulie 2010

Voluntarii Crucii Roşii Bacău au adus o oază de fericire sinistraţilor




Sudoare, oboseală, ore în şir de muncă... toate acestea nu contează câtuşi de puţin pentru micii soldăţei ai Crucii Roşii Bacău. Singurul lor scut de apărare, în faţa dificultăţilor atunci când încarcă şi descarcă cutiile cu produse pentru sinistraţi , sau atunci când le pregătesc acestora pachetele, ori atunci când merg pe teren, în zonele inundate, este unitatea. În cursul zilei de azi mai multe echipe şi detaşamente ale Crucii Roşii Bacău au intervenit cu ajutoare şi servicii de Prim Ajutor, în zona cel mai grav afectată de inundaţii din judeţul Bacău, în Săuceşti.

Dacă ar fi să te uiţi la fiecare voluntar în parte, poţi observa t de fragili sunt majoritatea dintre ei, tinerii liceeni. Şi totuşi când vine vorba de muncă, niciunul nu e mai prejos decât altul. Cu toţii muncesc cot la cot, de la mic la mare.

De foarte multe ori aceştia nu numai că şi-au sacrificat aproape în totalitate la timpul lor, ci şi se neglijau pe ei înşişi, prioritatea lor fiind să ajute şi să intervină ori de câte ori a fost nevoie. Pentru ei nu a contat dacă au stat nemâncaţi o zi întreagă, dacă au renunţat la viaţa lor personală pe parcursul acestor zile sau dacă atunci când erau chemaţi de urgenţă la sediul Crucii Roşii Bacău, erau prinşi în diferite treburi, fie noapte sau zi. Niciodată nu au spus nu.

Ce alte dovezi mai bune ale acestor oameni, cu calităţi sufleteşti excepţionale, pentru a demonstra că sunt dedicaţi trup şi suflet misiunii de Cruce Roşie, decât implicarea, dăruirea şi compasiunea acestora?

Pe toată perioada aceasta, când inundaţiile ne-au cotropit ţara, Crucea Roşie Bacău a stat mereu de veghe. Şi nu de veghe în lanul cu secară ci în sediul Crucii Roşii Bacău. Chiar dacă oamenii Crucii Roşii plecau noaptea acasă, ei tot nu aveau linişte. Mi s-a împărtăşit experienţa că şi atunci când ajungeau fiecare pe la casele lor, aveau aceleaşi trăiri ca şi în sediul filialei, atunci când telefoanele sunau încontinuu, iar avertizările meteorologice curgeau lanţ pe hârtia din fax. Ştiau că din moment în moment vor trebui să acţioneze. Era un suspans continuu pentru ei.

Astăzi, 3 iulie 2010, voluntarii s-au dispersat în mai multe locuri. Care pe la Ziua Aviaţiei, care pe la încărcat marfa donată de la magazinul Real. Cert este că nu prea au avut timp să respire. Cu o energie ce-mi părea că şi-o transmiteau unii altora, voluntarii împreună cu directorul şi câţiva angajaţi de la hypermarketul Real au fost după-amiază, pe teren, la Săuceşti. Nu a fost pentru prima oară când s-au dus în acea zonă. Au mai fost şi zilele trecute când situaţia era mai gravă.

Totuşi, imaginea localităţii băcăuane Săuceşti nu era prea mult schimbată. Apele nu s-au retras iar oamenii zăceau în aceeaşi durere amară. Unii dintre ei îşi mai înecau naduful glumind, dar de-abia mai schiţau un zâmbet. Zecile de corturi amplasate pe dealuri duceau cu gândul la o tabără, iar oamenii ce stăteau pe iarbă ziceai că sunt la picnic.

Dar realitatea este alta, este una cruntă. Miile de oameni erau măcinaţi atât sufleteşte cât şi trupeşte de cele petrecute, nu aveau unde să se ducă. Mă găndesc cu groază şi la cei vârstnici, la faptul că nu ştiu cum vor reuşi să o ia de la capăt şi cu ce puteri o vor face.


Cei de la Crucea Roşie au putut însă să mai aducă câteva zâmbete pe feţele sinistraţilor. Le-au distribuit acestora un număr de 200 pachete igienico-alimentare.

De la Săuceşti, voluntarii au pornit mai departe către sinistraţii adăpostiţi în căminele de la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” şi de la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”. Şi aici, chiar şi chipurile celor mai abătuţi s-au luminat atunci când îi vedeau pe cei în uniforme roşii.

Aşadar, roadele muncii voluntarilor pe parcursul acestor zile dificile, sunt alinarea şi sprijinul celor afectaţi de inundaţii.


În continuare postez fotografii surprinse de la aceste activităţi.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Parerea dumneavoastra conteaza, astfel va invit sa comentati.