sâmbătă, 20 noiembrie 2010

ZÂMBEŞTE FĂRĂ DROGURI

 
 Cu toţii cunoaştem sau cel puţin am auzit despre Coffee Shop-urile ce s-au înmulţit în ultima vreme în  România ca şi ciupercile după ploaie. 

Concret, aceste coffe shop-uri sunt nişte magazine ce comercializează substanţe legale cu efecte asemănătoare canabisului. Cunoscute şi sub denumirea de produse etnobotanice, acestea sunt amestecuri din plante care au efecte halucinogene, chiar similare cu efectele drogurilor tari, doar că durata stării de euforie este cam de 2 ore.


Până de curând, în Bacău s-au deschis destul de multe de astfel de coffee shop-uri. Din pricina acestor ierburi au fost cazuri în care diferite persoane nu numai că au ajuns la spital ci şi-au distrus şi vieţile. Pentru câteva momente de fericire iluzorie atunci când aceştia erau "fumaţi", aceştia au ratat fericirea adevărată.



La iniţiativa Centrului Antidrog Bacău, în data de 18 noiembrie 2010 (Ziua Naţională Fără Tutun), au fost organizate împreună cu voluntarii Crucii Roşii Bacău şi voluntarii de la FSC , o serie de activităţi atractive, în incinta Arena Mall, cu scop de informare a publicului asupra efectelor negative a etnobotanicelor prin promovarea comportamentelor sănătoase. 

Astfel, în cadrul acestui eveniment s-au desfăşurat mai multe activităţi precum:
- o expoziţie de pictură şi fotografie cu tema "Free Drug Smile"
- o demonstraţie de dans sincron - "Muzică, nu droguri"
- o demonstraţie de acordare a Primului Ajutor, realizată de o echipă de voluntari a Crucii Roşii Bacău.







Prin implicarea şi participarea noastră, a celor de la Crucea Roşie Bacău, am treuşit să  transmitem împreună mesajul "FREE DRUG SMILE!" - "Poţi să zâmbeşti fără droguri!" (poţi să dansezi, poţi să cânţi, poţi să pictezi, poâi să fotografiezi, poţi să fii profesionist fără droguri!).



vineri, 5 noiembrie 2010

IN MEMORIUM ADRIAN PĂUNESCU



Poetul Adrian Păunescu a încetat din viaţă în această dimineaţă, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, unde a fost internat din 26 octombrie, cu probleme cardiace, renale şi hepatice.
Adrian Păunescu - născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, în prezent Republica Moldova - a fost poet, publicist şi om politic. Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra, el fiind şi unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani.
Ghidaţi fiind de cele şapte principii fundamentale, noi, cei de la Crucea Roşie, nu ne-a păsat ce a făcut el ca om şi nici de orientările lui politice sau de scandalurile în care a fost implicat. Pentru noi, azi a murit un om care a ştiut să atingă suflete prin versurile sale care vor răsuna într-un tainic ecou, mult timp de-acum încolo: "şi totuşi există iubire, şi totuşi există blestem ... "

Acest mare poet ne-a fost alături în cadrul evenimentului, Gala Crucii Roşii, pe tot parcursul celor trei ediţii. În cadrul acestui eveniment, alături de multe alte personalităţi, Adrian Păunescu a participat la reuniunea în studioul TVR 1 pentru lansarea proiectului Banca de Alimente.

Astfel, în cea de-a doua ediţie, pe lângă poveştile impresionante ale oamenilor care suferă de foame, a avut loc şi o licitaţie de obiecte inedite ce au fost oferite cu generozitate de mari personalităţi, printre care şi manuscrisul poeziei "Rugă pentru părinţi", de Adrian Păunescu.






ULTIMA POEZIE


Poetul Adrian Păunescu a scris pe 31 octombrie, de pe patul de spital, poezia "De la un cardiac, cordial", un mesaj în care îndeamnă oamenii să-şi poarte de grijă, să-şi păzească " şi inima, şi gândul".

" De aicea, de pe patul de spital,/
Pe care mă găsesc de vreme lungă*/
Consider că-i un gest profund moral/
Cuvântul meu la voi să mai ajungă/
Mă monitorizează paznici minimi/
Din maxima profesorului grijă/
În jurul obositei mele inimi/
Să nu mă mai atingă nicio schijă./
Aud o ambulanţă revenind/
Cu cine ştie ce bolnav aicea/
Alarma mi se pare un colind/
Cu care se tratează cicatricea./
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei!/
Păziţi-vă şi inima şi gândul!/
De nu doriţi să vină anii grei/
Spitalul de Urgenţă implorându-l./
Eu vă salut de-a dreptul cordial/
De-a dreptul cardiac, precum se ştie/
Recunoscând că patul de spital/
Nu-i o alarmă, ci o garanţie./
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani/
Eu însumi sunt mai omenos în toate./
Dă-mi, Doamne, viaţă încă nişte ani/
Şi ţării mele minima dreptate! "