Au
fugit de pe frontul sângeros al unui război ce durează de mai bine de
un an şi acum trebuie să ducă o luptă cu un sistem defect. Au scăpat cu
viaţă de sub ploaia de gloanţe, dar acum viaţa lor este ţintă vie
într-un poligon în care se trage cu gloanţele oarbe ale indiferenţei.
Ahmad şi Irina aşteaptă de trei săptămâni în Gara Bacău un tren cu
destinaţia “Normalitate”. Povestea lor nu este un scenariu de film, ci
doar un ciob din ceea ce în România înseamnă realitate. I-am întâlnit şi
le-am aflat povestea la sediul Crucii Roşii. Deşi sunt tineri, stateau
la coadă pentru o pâine cu vârstnicii nevoiaşi. Cei doi protagonişti ai
poveştii pe care noi am numit-o “Iubire, război şi mizerie” s-au
cunoscut în Grecia şi în 2010, după nouă luni de relaţie au decis să-şi
unească destinele. Ahmad, cetăţean sirian a vrut să-i ofere soţiei ce
este mai bun, motiv pentru care au decis să se stabilească în ţara lui
natală. Însă ceea ce a urmat le-a schimbat viaţa. Războiul civil din
Siria care s-a transformat într-o luptă pentru supravieţuire i-a
îndemnat să părăsească zona de conflict şi au pornit pe drumul neştiut
de ei, cel al mizeriei şi al neputinţei. Odată ajunşi în Bacău, Irina
s-a lovit de refuzul propriei familii. Părinţii au renegat-o şi asta
doar pentru că nu au putut accepta relaţia dintre ea şi un musulman. A
fost nevoită să lase în urmă siguranţa şi adăpostul propriei case pentru
a-şi urma dragostea, chiar dacă asta înseamnă să doarmă în gară sau în
parc.
de Sînziana Filimon
foto: www. vilo13.blogspot.com
Sursa:
http://www.impulstv.ro
Cetatenii nimanui: O bacauanca si un sirian traiesc pe strazi
Sunt
tineri, se iubesc, isi doresc sa ramâna impreuna, dar toate le sunt
potrivnice. Este povestea Irinei si a lui Ahmad. S-au cunoscut in
Grecia, s-au casatorit in Siria, iar acum traiesc pe strazi in Bacau.
Dorm in gara si prin parcuri, manânca ce primesc de pomana si cauta
zilnic o solutie pentru ca viata lor sa se schimbe. Singurul sprijin
l-au gasit la Crucea Rosie, organizatia pentru care toti oamenii sunt
egali si merita o mâna intinsa atunci când au nevoie de ajutor.
Irina Mihaela Iasilcovschi si Ahmad Alismail sunt casatoriti de 3 ani.
Ea s-a nascut in Bacau, el in Siria. Soarta le-a unit drumurile, dar ii
pune si la mare incercare. Primii lor ani de casnicie au fost linistiti,
departe, pe meleagurile barbatului. Evenimente mai presus de vointa si
puterea lor i-au smuls din caminul pe care si-l construisera. Au ajuns
in Bacau, unde nu-si gasesc nici locul, nici rostul. „Ne-am cunoscut in
Grecia, povesteste Irina. Dupa 9 luni am plecat in Siria, unde ne-am
casatorit civil. Am inregistrat casatoria la consulat, totul era in
ordien. Am stat acolo 3 ani, dar in febraurie ne-au trimis din tara din
cauza razboiului civil care a inceput acolo. Noi eram un cuplu din care
unul era strain, asa ca a trebuit sa plecam. Acum este imposibil sa ne
intoarcem in Siria, fiindca sunt granitele inchise.”
Parintii si restul lumii nu ii accepta
Irina si-a adus sotul in casa parintilor ei, in Bacau. Dupa câteva zile
in care i-au gazduit, parintii femeii i-au cerut ginerelui strain sa
plece. Sotia nu a stat pe gânduri si a parasit odata cu el casa
parinteasca, gata sa infrunte toate greutatile. „Cum puteam sa-l las?
M-ar fi batut Dumnezeu. Nici el nu m-a lasat pe mine când am ajuns in
tara lui si nu stiam nici limba, nici locurile, nimic.” Irina nu se
astepta, insa, ca totul sa le fie impotriva. „Sunt 20 de zile de când
dormim in gara, in parcuri, pe unde gasit. E frig noaptea. Dimineata
pornim prin oras sa ne cautam ceva de facut, sa avem ce mânca. El este
zugrav, dar nu-l angajeaza nimeni, desi sta in tara legal, cu viza. Eu
nu pot lucra fiindca nu am domiciliu. Se cunoaste ca dormim pe unde
apucam.”
Usi inchise si sfaturi rautacioase
Usile pe care le-au deschis s-au inchis repede in urma lor. Au avut
parte de tot felul de exeperiente neplacute. Barbatul a fost chiar
sfatuit sa renunte la religia lui daca vrea ajutor. Nici la Asistenta
Sociala nu au fost primiti mai bine. „Ne-am dus o data si ne-au spus ca
nu ne pot ajuta. Am doua oara când am mers la ei ne-au certat ca nu am
inteles de prima data. Ne-au spus sa nu mergem la primarie ca nu ne
ajuta.” Tinerii au primit tot felul de sfaturi, cel mai frecvent fiind
acela sa plece in Siria. „Sotul meu spune ca daca ar reusi sa se
intoarca acum in tara lui, ar fi ucis. Si asa se teme pentru familia
lui, fiindca este casatorit cu o straina.”
Au pierdut speranta
Sprijin si intelegere le-a oferit doar Crucea Rosie. Au primit haine, li
s-a gasit un loc in care sa se spele si o masa calda. In acelasi timp,
Crucea Rosie incearca sa determine autoritatile sa gaseasca o solutie
pentru acesti oameni. „Au apelat la noi fiindca organizatia noastra
exista in toata lumea, chiar si in tarile arabe, unde se numeste
Semiluna Rosie, ne-a declarat Marcel Babliuc, director Crucea Rosie,
Filiala Bacau. Ne-am straduit sa le oferim ajutor. Cu sprijinul unei
fundatii au acum o masa calda si un loc in care sa faca baie. Speram ca
autoritatile sa se implice in acest caz. Cea mai mare problema a lor
este ca nu au un adapost deasupra capului.” Dupa trei saptamâni de trai
pe strazi, cei doi soti sunt tot mai dezamagiti de oameni si aproape ca
si-au pierdut speranta. „Cum vedem viitorul? Foarte negru.”
Doina Mincu
Sursa:
http://www.desteptarea.ro