Vârstnicii săraci din baza de date a Crucii Roşii filiala Bacău au petrecut Ziua Pensionarului ca la carte, şi anul acesta. Pe 1 octombrie au mers la restaurantul Militar, s-au ospătat, au dansat cu voluntarii, iar la sfârşit au cântat „La mulţi ani”, cu tortul în faţă. Întreg „spectacolul” a fost organizat şi pregătit din timp de 20 de voluntari ai Crucii Roşii, cu multă minuţiozitate. Mai tinerii reprezentanţi ai Palatului Copiilor s-au implicat şi ei, oferind un miniconcert de muzică populară şi cântece moderne.
După ospăţ, cu forţe proaspete, vârstnicii s-au dedat la distracţie. Voluntarii i-au invitat la dansuri nostalgice, din tinereţea lor, la vals, tangou, sau chiar la ... dansul pinguinului şi braşoveanca.
Pentru trei ore, oamenii au uitat de bolile bătrâneţii, de sărăcie ori de singurătate, şi s-au simţit din nou sprinteni ca în tinereţe. Cu totul, au fost 110 bătrâni, o parte din ei de la Consiliul Local Bacau, iar altii de la Consiliul Judetean Bacau. Fiecare din ei fiind asistatii Crucii Rosii Bacau.
Puţini dintre ei au venituri ceva mai răsărite. „Ghinioniştii” care au lucrat la CAP au pensii de 70 de lei, iar în cazul celor mai „norocoşi”, pensia nu sare de 350 de lei. Majoritatea se hrănesc cu fasole şi cartofi, iar carnea sau fructele au ajuns pentru ei adevărate delicatese. Noroc că, lunar voluntarii Crucii Roşii le oferă pachete generoase de alimente. De Paşte sau de Crăciun, îi mai surprind chiar şi cu câte un ... televizor.
Dintre bătrânii ajutaţi de voluntari, o situaţie aparte o are Viorica Rusu, de 72 de ani. Are amândouă mâinile secţionate: stânga de la cot, iar dreapta de la jumătatea antebraţului. Accidentul s-a întâmplat demult, în tinereţe – femeia trebuia să introducă lenjeria în maşina de călcat industrială, iar colega sa, din neatenţie, a pornit utilajul mult prea repede, înainte ca femeia să apuce să-şi scoată mâinile din maşină.
Ca să nu dea în cangrenă, doctorii i-au făcut apoi vreo şapte operaţii. Acum, bătrâna este singură şi are o pensie de 300 de lei. Soţul i-a murit, iar fata are familia ei şi locuieşte departe. Din când în când, o altă pensionară o mai ajută la treburile casnice. La îmbăiere şi la îmbrăcare, tot ea este omul de bază al Vioricăi Rusu. Din fericire, voluntarii Crucii Roşii o vizitează destul de des. De Paşte i-au adus un televizor, să-i ţină de urât în zilele de singurătate. De regulă îi fac cumpărăturile, o ajută să-şi ia medicamentele şi chiar să ... mănânce.
La petrecerea de la restaurantul Militar, de pildă, tinerii i-au tăiat carnea bucăţele, la fel şi sărmăluţele, apoi i-au dat să mănânce cu lingura. Dar cel mai mult, pe bătrână o încântă aşa-zisele ore de socializare cu tinerii de la Crucea Roşie. Atunci îşi aminteşte de tinereţe, împărtăşeşte din experienţa ei de viaţă şi se simte mai puţin singură.
Sursa: Gandul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea dumneavoastra conteaza, astfel va invit sa comentati.