Cine-și mai dorește un șef ca al nostru?

Ai un șef implicat, cumsecade și calm? Atunci bine ai venit în lumea noastră, a omeniei!

Dacă nu ai un astfel de șef, și ți-ai dori un șef ca al nostru, îți facem cunoștință cu domnul director de la Crucea Roșie Bacău: un om calm, sufletist și carismatic. Mai presus de toate însă, este faptul că, de mai bine de 12 ani este devotat față de organizația noastră și față de membrii acesteia, atât angajați, voluntari, cât și beneficiari. 

Putem spune că anul 2012, a fost un an greu pentru noi, cu multe obstacole și momente de tensiune maximă. Împreună cu domnul director însă am reușit să trecem peste toate acestea și să obținem  multe reușite și rezultate pozitive. Datorită ambiției, curajului și răbdării acestuia, drumul a devenit mai ușor de parcurs iar atmosfera din interiorul organizației a devenit tot mai căduroasă și mai primitoare.   

Pentru a vă ilustra cele mai importante aspecte din viața lui, am cules câteva articole din anul 2012, despre domnul Dan Marcel Babliuc, directorul  de la Crucea Roșie Bacău. 

Dan Marcel Babliuc: „Singur, nu reușești nicăieri, trebuie să fie cineva să te vadă când patinezi”

18 martie 2012

Se mișcă printre demnitari, întreprinzători, milionari, e un obișnuit al înălțimilor, dar, spre deosebire de alte personalități, a ales calea compasiunii, pentru oamenii cu nevoi acute. Bloggerii din Bacău l–au avut la Divanul VIP pe  Dan Marcel Babliuc, director al Crucii Roşii, filiala Bacău.

S-a născut pe 6 august 1953 la Darabani, Botoșani, „acolo unde se agață harta în cui”. După Liceul Militar de la Câmpulung Moldovenesc, s-a dus glonț la Artilerie Terestră, la Sibiu. De fapt, nu chiar „glonț”, pentru că visul lui era să ajungă aviator, dar a picat testul de amețeală de la Bobocu.

Și iată-l, tânăr ofițer de artilerie, la unitatea din Bacău. Era 1975, iar prima noapte la datorie și-a petrecut-o dormind în gară, pentru că, dintr-o eroare de pe repartiție, ocolise prin Iași.

În 1991, după o ceartă cu un politruc din unitate, a trecut strada, la Școala de Ofițeri de Rezervă. Era deja maior, dar nu mai avea să stea prea mult în Armată. Era perioada când se prevedea scăderea efectivelor, așa că, în 1998 a preferat să se ceară singur în civilie.

Până atunci însă, apucase să se familiarizeze cu activitatea Crucii Roșii Bacău, condusă pe vremea aia de Maria Curelaru. Când directoarea s-a pensionat, l-a sunat să-l roage să se înscrie la concurs. Îl văzuse că se implică și știa că lasă ong-ul pe mâini bune.

Nu i-a fost ușor să aplice pentru post, pentru că deja lucra de un an în privat, la o firmă de distribuție. „De la ei am învățat că poți să vinzi nisip la egipteni”, spune amuzat.

Crucea Roșie

Ne-am obișnuit să vedem cum intervine Crucea Roșie în cazul unor dezastre naturale, să auzim că a mai ajutat un bătrân, a mai salvat niște sinistrați, a adăpostit oameni rămași pe drumuri, a hrănit flămânzi. În Bacău, a fost mult de muncă, pentru că dezastrele au venit aproape în fiecare an.

Par lucruri firești, dar toate sunt rezultatul unor eforturi majoritar private. Prin lege, Crucea Roșie are funcție de sprijin, în caz de dezastre, adică poate îndeplini anumite sarcini. Ceea ce publicul nu știe este că principala sursă de finanțare sunt cotizațiile. Simplii membri plătesc 10 lei pe an, dar alte sume se colectează de la entități juridice, gen firme, consilii locale și județene.

„De regulă, noi intervenim până se dezmeticesc administrațiile locale. Primarii se schimbă la patru ani și nu știu întotdeauna ce să facă”, spune Babliuc.

Ca director la Crucea Roșie, a văzut multe. În 2000, a declanșat o campanie printre cadrele didactice, „1 leu/lună”, dar s-a lovit de zidul „Dar eu ce câștig?” În ultima vreme, e tot mai greu cu donațiile, pentru că marii agenți economici și-au făcut propriile fundații. Polițiștii, jandarmii au și ei ong-urile lor…

„Zbaterea mea a fost să facem servicii profesioniste. Singur, nu reușești nicăieri, trebuie să fie cineva să te vadă când patinezi. Am o satisfacție să fac ceva care să rămână”.

Și are ceva realizări: primul serviciu de ambulanță  – unicat în România, printre organizațiile de Cruce Roșie; serviciul de îngrijiri la domiciliu  șamd. Cel mai mult îl impresionează cazurile sociale, cu bătrâni de la țară abandonați total de rude și autorități.

Serviciul de Ambulanță al Crucii Roșii Bacău are 14 mașini funcționale, dintre care cinci ambulanțe acreditate, ce sunt direcționate prin dispeceratul 112. Cu dotarea asta și cu cei șase paramedici, se poate interveni în cazul unui dezastru.

Proiecte

De doi ani, a renunțat la fumat, după o „carieră” începută în clasa a XI-a. După atât amar de vreme cu două pachete de Carpați pe zi, la testul de spirometrie i-a ieșit că are plămânii îmbătrâniți.

Cel mai important proiect pe care îl vrea pus în practică este un cămin de bătrâni. I-ar mai plăcea să se pună ordine în donarea celor 2% , pentru că fondurile astea sunt alocate haotic și e greu de controlat unde ajung banii oamenilor. Chiar donatorii nu știu dacă banii lor se duc în direcția dorită.

În România, voluntariatul este greșit înțeles. „Există noțiunea de om prost, nu de voluntar”, zice Babliuc. În Occident, e cu totul altfel. În Germania, de exemplu, în locul stagiului militar, poți opta pentru doi ani de voluntariat.

În Italia, voluntarii primesc reduceri de impozite și o sumedenie de facilități. Totul, de la sedii, până la dotări, pune statul la dispoziție. Crucea Roșie contribuie numai cu partea de voluntariat.

Despre Crucea Roșie, vom mai auzi, pentru că, la greu, avem nevoie de compasiune instituționalizată. N-ar fi rău să o ajutăm din timp, ca să aibă cine să ne sară în ajutor.

Sursa: http://www.aghiuta.com

Divanul VIP: Dan Marcel Babliuc

11 martie 2012

Într-o ţărişoară în care sărăcia e câtă frunză, câtă iarbă, mâinile întinse, lacrimile şi blidele goale sunt un deja-vu.  Rar mai impresionează, rar mai stârnesc o urmă de compasiune. Şi totuşi, există şi oameni care nu întorc capul, oameni care ajută, oameni care trebuie să facă diferenţa dintre săracii adevăraţi şi şarlatanii în căutare fraieri de la care să mai stoarcă un ban.

Doamnelor şi domnilor, bloggerii băcăuani ş-au reluat bunul obicei al Divanului VIP şi primul invitat din anul acesta a fost Dan Marcel Babliuc, director al Crucii Roşii, filiala Bacău. După cum v-am obişnuit deja, să trecem la plusuri, minusuri şi dedicaţii.

Plusuri:

- agreabil, mereu zâmbitor, galant în gesturi şi port.

- a preluat Crucea Roşie nu de la zero, ci de la minus şi a adus-o pe linia de plutire.

- nu bea.

- a reuşit să se lase de fumat de aproape un an. “Fumam două pachete pe zi. Am rămas într-o zi fără ţigări şi am dat 8 lei un voluntar şi l-am rugat să-mi cumpere un pachet. A venit fără ţigări, pentru că se scumpiseră şi el nu a avut de unde să mai pună un leu. Atunci m-am gândit că eu fumez aproape 20 de lei pe zi. Mi-am cumpărat pachetul, până la urmă şi, în faţa voluntarului, l-am mototolit. Bine, şi acum îmi vine să aprind o ţigară, dar rezist”.

- nu e domnos şi nu ţine la etichetă.

- nu-şi aroga merite. La el, “am făcut” nu-i echivalent cu “eu am făcut”, ci cu “noi”.

- vrea să schimbe, să facă, să organizeze, dar n-are cu cine. Nu la voluntari mă refer, ci la sistem şi rotiţele lui.

-nu e medic, dar nevoia l-a învăţat aşa că acum îţi poate recita Legea Sănătăţii.

Minusuri. Eh, la capitolul ăsta mi-e greu să scriu. Hai, să încercăm totuşi.

- nu zbiară. Nu l-am văzut niciodată nervos sau zbierând, iar asta e nu e neapărat de bine. Emoţiile, frustrarea şi încărcătura sentimentală a unui loc de muncă în care nu vezi decât mâini întinse trebuie să se refuleze cumva.

- privirea aia iscoditoare şi tehnicile de fost om de vânzări nu i-au dispărut şi pentru unii poate fi agasant.

- mai are ceva din milităria impusă de viaţa în uniformă, ceva ce nu prea ştiu cum să vă descriu. Ceva între  teama de a nu vorbi prea mult şi postura aceea cu spatele drept şi umerii traşi înapoi la maximum, de parcă n-ar putea să se relaxeze.

Sursa: http://kaysha.net

Crucea Roșie: fapte

12 martie 2012

Recunosc, până de curând eu nu știam prea multe despre Crucea Roșie. Știam că intervin când apar dezastre majore, știam că e o organizație, că acționează  peste tot în lume, dar cam atât. Am avut ocazia vineri în cadrul unei întâlniri a Divanului VIP  să stau de vorbă cu directorul Crucii Roșii Bacău, domnul locotenent colonel în rezervă Dan Marcel Babliuc. Și impresia mea despre Crucea Roșie s-a schimbat mult.

Am aflat că Crucea Roșie Bacău este prima și singura filială din țară unde există un serviciu de ambulanță Crucea Rosie, care intervine de multe ori atunci când sistemul public nu face față.

Am aflat că la Crucea Roșie Bacău sunt peste 110 voluntari care se implică pentru ajutorarea semenilor. Citește în continuare 

Sursa: https://mariussescu.ro

Seful de la Crucea Rosie Bacau a ingrijit Divanul

Cred ca nu exista om din lume sa nu fi auzit de Crucea Rosie. Fiind o organizatie internationala, beneficiaza de o reputatie buna si sunt implicati in mai toate problemele societatii. Vineri seara, l-am avut la Divanul Vip, pe directorul Crucii Rosii Bacau, domnul locotenent colonel in rezerva, Dan Marcel Babliuc. Un om sufletist, ingrijit si care mi-a lasat impresia ca il preocupa ce lasa in urma. 

 

Prima oara cand a ajuns in Bacau a dormit o noapte in gara. Asta se intampla in 1975 cand a primit repartitia de la detasamentul de artilerie terestra din Sibiu. Pe plic scria din greseala Iasi, dar unitatea era in Bacau. Dupa cautari in Iasi, a ajuns in Bacau cu intarziere, fiind considerat dezertor. Dupa ce s-au lamurit lucrurile, si-a continuat activitatea militara pana in 1998, reconfigurandu-si cariera spre o firma de distributie. Dupa nici un an, a fost solicitat sa preia fraiele Crucii Rosii Bacau, dupa ce mai cochetase cu aceste activitati in vremea armatei. Se pare ca era mana destinului... Citește în continuare >>

 

Sursa: http://www.inimabacaului.ro

Crucea Roşie Bacău, în sprijinul persoanelor aflate în nevoi

La invitaţia directorului  Crucii Rosii,  Dan Marcel Babliuc, am vizitat sediul acesteia şi am văzut o parte dintre activităţile pe care voluntarii le fac în cadrul acestei organizaţii. Nu am putut decât să îmi exprim respectul, uimirea şi admiraţia pentru lucrurile frumoase care au loc în această instituţie, pe care Dan Marcel Babliuc  o conduce din toamna anului 1999.

Interesant e că acest om s-a ţinut departe de politică, n-a acceptat niciun compromis de acest gen şi n-a făcut decât să păstreze parteneriate cu instituţiile administrative, doar în interesul organizaţiei.

Împlinirile Crucii Roşii Bacău sunt multe dar încerc să enumăr câteva doar pentru a confirma succesul:

-aducerea a 9 ambulanţe şi folosirea lor pentru transport către spitale, externări şi chiar intervenţii medicale în regim de urgenţă. Ambulanţe perfect utilate cu aparatură medicală, medici, asistent medical, voluntari.

- îngrijirea la domicliu a 80 de bătrâni cărora, pe lângă ajutorul medical, li se livrează alimente, li se fac cumpărături, li se igienizează locuinţa

- cu sprijinul unei firme băcăuane de panificaţie, Crucea Roşie distribuie pâine nevoiaşilor care solicită

- în mediul rural, contribuie la educaţia şi combaterea abandonului şcolar, fenomen care a luat amploare din cauze financiare (lipsa hainelor, a încălţămintei, a rechizitelor, etc)

- participarea activă la întrajutorarea familiilor sinistrate.

Ca şi instituţie non-guvernamentală, Crucea Roşie se bazează pe sprijinul voluntarilor (care în prezent sunt în jur de 200) iar angajaţii cu stat de plată sunt câţiva care îşi aduc si ei sprijinul în diferitele activităţi pe care echipa Crucii Roşii o programează în funcţie de cerinţe.

Ar fi trebuit să scriu două articole distincte pentru că despre Dan Marcel Babliuc se pot spune o mulţime de lucruri frumoase şi despre activitatea Crucii Roşii ca parte integrantă a oraşului, la fel se pot spune o mulţime de lucruri dar mă tem că ar face să pălească instituţiile statului care se laudă doar cu hârtii când e vorba despre prevenirea şi combaterea sărăciei şi mai puţin cu rezultate reale.

“- Ce vă doriţi domnule director pentru organizaţia pe care o conduceţi?”

“- Un cămin. Un cămin de bătrâni al Crucii Roşii unde persoanele de vârsta a III a să se simtă respectate, îngrijite şi în centrul atenţiei. Asta îmi doresc cel mai mult. Şi încă ceva: un lanţ de farmacii tot al nostru, unde să se găsească medicamente fără adaosuri, să poată ajunge la ele nevoiaşii cărora li se duc toate veniturile pe tot felul de medicamente inimaginabil de scumpe.”

Dacă am reuşit să vă impresionez într-o oarecare măsură sau să vă sensibilizez sau poate v-am trezit curiozitatea, Dan Marcel Babliuc şi personalul care se ocupă de această organizaţie, are uşa deschisă oricărui cetăţean, oricărui investitor sau voluntar care să vină în sprijinul celor nevoiaşi.

Sursa: http://www.bacaoanu.com

Poate că nu a reușit întotdeauna să realizeze ceea ce și-a propus, printre care și acel cămin de bătrâni al Crucii Roșii Bacău... Sau poate că nu a reușit să ne mulțumească pe fiecare în parte, de fiecare dată. Că doar vorba aceea: nu-i poți mulțumi chiar pe toți! Însă, șeful nostru a reușit să ne unească, să ne înțeleagă și să ne dea forța necesară de a munci cu drag și spor! 

Vă apreciem domnule director! Vă dorim multă putere și energie pentru anul viitor! 

Vă mulțumim din suflet pentru că ne sunteți cel mai bun șef!