Frunze uscate, ploi torenţiale, natură moartă ... concretizează venirea toamnei care poate aduce cu sine, oricăruia dintre noi, o stare de îngrijorare şi tristeţe. Însă pentru sinistraţi, vremea îşi spune cuvântul într-un mod mult mai greoi. Nu numai că vara a trecut dar frigul şi melancolia toamnei îi învăluie pe aceştia tot mai mult în suferinţă. Pentru aceştia frunzele moarte cad precum promisiunile şi speranţele deşarte în bătaia vântului.
Sunt sute de oameni afectaţi de inundaţii, care nu au încă un adăpost. Fie locuiesc pe la rude şi vecini, fie în barăcile de tip vagon oferite celor cărora li s-au dărâmat complet casele.
Odată cu venirea toamnei, copiii trăiesc bucuria primei zile de şcoală, pe când copiii acestor familii nu împărtăşesc aceleaşi sentimente.
Picăturile grele şi reci de ploaie formează un amalgam de melancolie şi anxietate ... care până la urmă duc la resemnarea acestor familii, ale căror suflete sunt la fel de cenuşii precum cerul, inimile precum copacii care-şi pierd frunzele iar traiul de viaţă de pe o zi pe alta la fel de înceţoşat ca şi atmosfera autumnală.
Astăzi, 10 septembrie a.c., pe fondul simfoniei de culori ale toamnei, uniformele voluntarilor Crucii Roşii Bacău par a fi călăuzitoare spre speranţă, în aceleaşi locuri (satul Baraţi şi satul Munteni din comuna Mărgineni, strada Arcadie Şeptilici din Mun. Bacău), unde există şi disperarea, voinţa de a lua totul de la capăt la un loc cu neputinţa.
Vocile calde şi chipurile blânde ale voluntarilor readuc zâmbetele pe feţele celor aflaţi parcă în agonie şi îngenuncheaţi de trecerea timpului dar luptând cu demnitate în faţa frigului şi a neajunsurilor, pentru a supravieţui de pe o zi pe alta.
Lucrurile şi produsele aparent nesemnificative, care le-au fost distribuite acestor familii, i-au înălţat atât de mult pe voluntari, încât această satisfacţie sufletească i-au făcut părtaşi la bucuria şi liniştea beneficiarilor ce nu poate fi comparată cu nicun bun material sau vreo răsplată palpabilă.
Activitatea Crucii Roşii Bacău de asistare a victimelor inundaţiilor pe termen mediu şi lung, dă dovadă de implicare şi umanitate. La rândul lor, mesagerii umanităţii au avut de învăţat de la victimele inundaţiilor, şi mai ales cum putem să trăim paşnic şi armonios chiar dacă în jurul nostru e un întreg haos.
Aşadar, consider că dacă am încerca măcar să ascultăm cu sufletul poveştile acestor oameni am avea de învăţat câte ceva.
Sunt sute de oameni afectaţi de inundaţii, care nu au încă un adăpost. Fie locuiesc pe la rude şi vecini, fie în barăcile de tip vagon oferite celor cărora li s-au dărâmat complet casele.
Odată cu venirea toamnei, copiii trăiesc bucuria primei zile de şcoală, pe când copiii acestor familii nu împărtăşesc aceleaşi sentimente.
Picăturile grele şi reci de ploaie formează un amalgam de melancolie şi anxietate ... care până la urmă duc la resemnarea acestor familii, ale căror suflete sunt la fel de cenuşii precum cerul, inimile precum copacii care-şi pierd frunzele iar traiul de viaţă de pe o zi pe alta la fel de înceţoşat ca şi atmosfera autumnală.
Astăzi, 10 septembrie a.c., pe fondul simfoniei de culori ale toamnei, uniformele voluntarilor Crucii Roşii Bacău par a fi călăuzitoare spre speranţă, în aceleaşi locuri (satul Baraţi şi satul Munteni din comuna Mărgineni, strada Arcadie Şeptilici din Mun. Bacău), unde există şi disperarea, voinţa de a lua totul de la capăt la un loc cu neputinţa.
Vocile calde şi chipurile blânde ale voluntarilor readuc zâmbetele pe feţele celor aflaţi parcă în agonie şi îngenuncheaţi de trecerea timpului dar luptând cu demnitate în faţa frigului şi a neajunsurilor, pentru a supravieţui de pe o zi pe alta.
Lucrurile şi produsele aparent nesemnificative, care le-au fost distribuite acestor familii, i-au înălţat atât de mult pe voluntari, încât această satisfacţie sufletească i-au făcut părtaşi la bucuria şi liniştea beneficiarilor ce nu poate fi comparată cu nicun bun material sau vreo răsplată palpabilă.
Activitatea Crucii Roşii Bacău de asistare a victimelor inundaţiilor pe termen mediu şi lung, dă dovadă de implicare şi umanitate. La rândul lor, mesagerii umanităţii au avut de învăţat de la victimele inundaţiilor, şi mai ales cum putem să trăim paşnic şi armonios chiar dacă în jurul nostru e un întreg haos.
Aşadar, consider că dacă am încerca măcar să ascultăm cu sufletul poveştile acestor oameni am avea de învăţat câte ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea dumneavoastra conteaza, astfel va invit sa comentati.