Din nou, cu mic cu mare, ne-am adunat fortele aducand un zambet cu totul special unor oameni cu totul deosebiti. Nimic mai special decat in povestile rostite de acesti oameni cand eram noi mici, de jocurile cu care ne antrenau pentru viata, de sfaturile lor, de vocile blande dezmierdandu-ne clipa de clipa.
Insa tristetea isi face aparitia, cand roata se intoarce, si devenind ei copii, si noi adulti....copii de varsta a treia, avand nevoie de un sprijin, in jargonul lor „o carja”, o alinare, facandu-si aparitia si de aceasta data „Crucea Rosie” cu micile si marile ajutoare: voluntarii. O viata ce pleaca de la suma unor schite, marturii, povete, este una feerica, apartinand unui basm care poate fi citit doar in aceasta zi, in memoria povestilor rostite odata de ei, catre noi, de catre acesti minunati voluntari.
Astfel, noi, am pregatit o masa festiva, unde timpul si locul erau nedefinite, anii erau lungi dar si frumosi, tortul nu mai era numarat la singural ci la plural, facandu-i pe moment sa uite de toate grijile, de toate momentele triste din teneretile lor.
Redactat de voluntara noastra Iordache Sonia Ioana
io-ti, frate, apar si eu pe blog:D
RăspundețiȘtergerehehehe, si dau si prima comment la articolu' asta:P