miercuri, 29 octombrie 2008

Multumirea si admiratia mea fata de cei de la Crucea Rosie






Totul incepe cu un vis ...care mai tarziu sa transforma in realitate.

Viitorul este suma pasilor pe care-I fac, inclusiv cei mici care sunt ignorati si timpul isi plimba incet bisturiul pe fata mea, indragostit de arta sa.

..”juca luna in apa si fulgera spre noi lumina”..

Un cer imbujorat, o liniste calda, Septembrie ma priveste cu ochii umeziti la ceas de seara.Iubesc toamna pentru culorile pastelate, pentru liniste, pentru frigul de afara, pentru razele raslete de soare, pentru gustul de must si nu in ultimul rand pentru zambetele de toamna a celor de la Crucea Rosie, paradoxal in tristetea zilelor de vara, in amintirea marii comparata cu un paun colorat de soare care se infoia si pictat cu pensule uscate pe nisip.

Ochi-mi adormiti se lovesc de privirea fixa a norilor intunecati ce-mi sting soarele.
Imi sunt gandurile atat de intunecate, incat mi-e aproape imposibil sa le multumesc celor de la Crucea Rosie, am avut zile frumoase datorita dansilor, exact de ce aveam nevoie.Si incep prin a-mi asculta gandurile iar apoi i-au o bucata de vocabular si o framant, poate, poate iese un cuvant perfect functional.
Imi traiesc copilaria( tineretea) experimentand maturitatea prin munca de voluntariat la Crucea Rosie. Sunt sincera si-mi recunosc neputinta, uneori ma deruteaza atat de mult lucrurile frumoase care-mi sunt spuse, incat nu stiu cum sa le raspund decat zambind.

Ii multumesc, Domnului Director, Dan Babliuc, si de asemenea, Marlenei, pentru sinceritate, pentru rabdarea si nu in ultimul rand pentru prietenia neconditionata.Dansii sunt subtili, ironici, evazivi, metaforici.Prea complicati pentru multi, dar aceasta a fost cel mai important pentru noi, si de ceea ce aveam si mai avem nevoie, si cu care,pot sa zic, ca ne-au “fermecat”:D.
Sunt un copil incapatanat si egoist, dar cu timpul am invatat sa fiu mai toleranta si mai temperata, si asta cu ajutorul voluntarilor si in special lui Cristi.

Domnul director, in special tin sa va multumesc pentru rabdarea pe care-ati avut-o cu mine, pentru unicul fapt ca mi-ati devenit prieten cu aceeasi spontaneitate. Nu v-am vazut niciodata suparat ceea ce m-a incurajat enorm de mult sa merg mai departe.
Ne-am bucurat la fiecare ironie subtila din partea dumneavoastra la adresa noastra si nu ati ratat nici-o ocazie de a va face placut celorlalti, din jurul dumneavoastra.


Recunosc, ca am avut impresia ca gradul de maturitate e mai ridicat, si in cazul meu, obiceiurile proaste mor repede, caci sunt constienta ca n-ar fi trebuit sa fac ce-am facut.

Ii multumesc, Marlenei cat si Mirelei pentru prietenia oferita neconditionat, m-ati ajutat tot timpul cand am avut nevoie atat fizic cat si moral.Va multumesc pentru tot, si-mi cer scuze de momentele agasante, de enervarile mele puerile si ilogice.


Va multumesc
!

Articol redactat de voluntara noastra, Iordache Sonia Ioana

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Parerea dumneavoastra conteaza, astfel va invit sa comentati.